Prima pagină > opinii > filmari interzise la spitalul de urgenţă

filmari interzise la spitalul de urgenţă


şi ieri am fost intrebat cu insistenţă de medici dacă am vorbit cu şeful spitalului şi dacă avem permisiunea de a filma. a făcut asta şeful medicilor de gardă (care nu poartă nici un ecuson, deci e un medic anonim!). când şi-a dat seama că este filmată discuţia lui cu reporterul nostru, medicul a lăsat-o mai moale. a zis că nu avem voie să intrăm în sala de operaţii, nu avem voie să vorbim cu pacienţii internaţi în spitale, într-un cuvânt „să nu deranjaţi”. reporteriţa l-a asigurat ca nu deranjăm şi nu intrăm în saloane fără acordul şefului. a vrut să ştie dacă de această dată am obţinut acord. ştia el ce ştia – era ora 21.38, deci nu mai era nici un şef care să permită/autorizeze filmarea. tot el ne-a sugerat „dacă tot nu aveţi permisiunea, reveniţi dimineaţa, chiar la ora opt va fi şeful spitalului”. l-am asigurat că aşa vom face şi ne-am văzut de filmări. el s-a interesat ce subiect urmărim, apoi a intrat în sala de proceduri unde se afla medicul de la care vroiam să luam interviu. infirmierele ne-au asigurat că nu e un medic cu fiţe, deci o să ne veorbească. mai ales pentru că paza bolnavului (cei trei bărbaţi înarmaţi de la serviciul penitenciare) ne interzicea să facem interviul cu acesta. nu ştim ce ia-u spus, cert e că atunci când s-a eliberat medicul n-a vrut să comunice cu noi. am stat o oră şi 30 de minute pe holurile spitalului de urgenţă pentru această investigaţie. oare ce aveau de ascuns?

cel mai grav este faptul că bărbatul care s-a automutilat după pronunţarea sentinţei la Curtea de Apel şi pe casre-l păzeau cu atâta stricteţe, vroia să vorbească cu presa. el a reuşi să spună doar că a făcut acest gest disperat în semn de protest faţă de decizia judecătorului (condamnat, şi la CAC, la 18 ani de închisoare pentru jefuirea unei bănci în 2008).

nu e prima dată când îmi este interzis să filmez într-o instituţie publică, deja sunt obişnuit. iar lucrurl care mă enervează e faptul că atitudinea funcţionarilor nu s-a schimbat nici după ultimele alegeri. cei care au trâmbiţat că vor aduce schimbarea tac, iar interzicerea de filma a devenit o practică obişnuită.
primele interdicţii le-am avut prin 2007 şi 2008 câd lucram la un post privat de televiziune care era la cheremul lui roşca. ce mi se părea bizar la ei era faptul că oriunde am fi mers, mai ales dacă era vorba de ministere, direcţii şi subdiviziuni din cadrul aparatului guvernului, peste tot trebuia să sunăm în prealabil ca să spunem ce vrem să facem, iar ei alegeau comod omul cu care avem voie să discutăm o anumită problemă. totul mergea strună, iar televiziunea se ocupa de lstruirea imaginii dictatorului cu multă iscusinţă. ca dovadă – mergeam la toate acţiunile şi evenimentele oficiale, se renunţa la analiza actului de guvernare şi a deciziilor lor, nu-i criticam niciodată şi nu făceam nimic incomod pentru ei. tot ce filmam în instituţiile statului unde mi se interzicea să filmez se consuma în tv. niciodată nu erau puse pe post imaginile respective. iar funcţionarii au fost încurajaţi să ne interzică de fiecare dată când aveau ocazia.

Anunțuri
Categorii:opinii
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: