Prima pagină > opinii > [VIDEO] Hotărârea CEDO în cauza Brega și alții c. Moldovei

[VIDEO] Hotărârea CEDO în cauza Brega și alții c. Moldovei


La 21 decembrie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat Brega și alții c. Moldovei (cererea 61485/08).

În cauza Brega c. Moldovei, reclamanţii, Ghenadie Brega, Anatolie Hristea-Stan, Gheorghe Lupuşoru şi Vasile Costiuc sunt cetăţeni ai Republicii Moldova, locuiesc în Chişinău. Ei sunt membrii Hyde Park, o organizaţie non-guvernamentală din Moldova.

Evenimentele din 27 martie 2008

La 27 martie 2008, Gh. Brega şi al V. Costiuc au participat la o întrunire publică în Parcul Ştefan cel Mare din Chişinău cu ocazia aniversării reunificării Basarabiei cu România. La aproximativ 11:30, reclamanţii au fost reţinuţi şi duşi la o secţie de poliţie, fiind acuzaţi de organizarea unei demonstraţii neautorizate, opunere de rezistenţă la reţinere şi ultragierea colaboratorilor de poliţie.

La 26 mai 2008, reclamanţii au fost achitaţi pe toate capetele de acuzaţii, din motivul lipsei de dovezi.

Unul din reclamanţi a formulat o plângere penală împotriva ofiţerilor de poliţie care i-au reţinut. Aparent nu a fost întreprinsă nici o acţiune de către procuratură pe marginea plângerii respective.

Evenimentele din 22 aprilie 2008

La 22 aprilie 2008, a întrat în vigoare Legea privind întrunirile, potrivit căreia nu era necesară autorizaţie pentru întruniri spontane şi pentru întruniri cu un număr redus de participanţi. La aceeaşi dată, aproximativ la 10:40, Ghenadie Brega, Anatolie Hristea-Stan şi Vasile Costiuc au organizat o demonstraţie în faţa reşedinţei Preşedintelui Republicii Moldova. Potrivit reclamanţilor, ei intenţionau să-şi exprime bucuria lor în legătură cu intrarea în vigoare a noii Legi şi să încurajeze oamenii să se adune în mod liber. Câteva minute mai târziu, reclamanţii au fost reţinuţi şi duşi la o secţie de poliţie. Ei au fost reţinuţi timp de câteva ore, fiind acuzaţi de organizarea unei demonstraţii neautorizate, opunere de rezistenţă la reţinere şi ultragierea colaboratorilor de poliţie.

Reclamanţii au fost achitati pe toate capetele de acuzaţii, din motivul lipsei de dovezi.

Reclamanţii au formulat o plângere penală împotriva ofiţerilor de poliţie care i-au reţinut. Aparent nu a fost întreprinsă nici o acţiune de către procuratură pe marginea plângerii respective.

Evenimentele din 30 aprilie 2008

La 30 aprilie 2008, Televiziunea Naţională a organizat o festivitate cu ocazia aniversării sale. Un membru al Hyde Park, O.B., care nu este un reclamant în acest caz, a încercat să protesteze împotriva cenzurii la Televiziunea Naţională în faţa sălii de concert în care a avut loc festivitatea. Acesta purta un banner cu inscripţia „50 de ani de minciuni” şi a fost însoţit de Ghenadie Brega, Anatolie Hristea-Stan, Gheorghe Lupuşoru, unul din care filmând evenimentul.

Apropiindu-se de sala de concert, O.B. a fost înconjurat de un grup de ofiţeri de poliţie care i-au somat să părăsească teritoriul sălii de concert. O.B. şi cei trei reclamanţi au intrat într-un conflict verbal cu ofiţerii de poliţie şi au refuzat să plece. Ei au susţinut că au avut dreptul să protesteze şi că acţiunile de poliţie au fost ilegale. După câteva minute de dispută O.B. a fost atacat fizic de către o persoană îmbrăcată în civil. O.B. şi reclamanţii au solicitat ajutor din partea poliţiei şi a strigat că atacul a fost provocat de către poliţie. Ei au fost imediat reţinuţi şi duşi la o secţie de poliţie, fiind acuzaţi de organizarea unei demonstraţii neautorizate, opunere de rezistenţă la reţinere şi ultragierea colaboratorilor de poliţie.

La 18 iunie 2008 toţi reclamanţii şi O.B. au fost achitaţi pe toate capetele de acuzaţii, din motivul lipsei de dovezi.

La o dată necunoscută, reclamanţii a formulat o plângere penală împotriva ofiţerilor de poliţie care i-au reţinut. Aparent nu a fost întreprinsă nici o acţiune de către procuratură pe marginea plângerii respective.

Evenimentele din 18 decembrie 2008

În decembrie 2008, Guvernul a decis să sărbătorească Crăciun în stil rus, la 7 ianuarie, şi de a instala un pom de Crăciun în PMAN din Chişinău doar în ultimele zile din decembrie, astfel împiedicând sărbătorirea Crăciunului pe 25 decembrie de către adepţii calendarului religios vestic.

În pofida acestei decizii, autorităţile locale din Chişinău, reprezentate de o majoritate politică diferită de cea a autorităţii centrale, au decis să instaleze un pom de Crăciun la mijlocul lunii decembrie şi să organizeze sărbătorea cu ocazia Crăciunului în stil occidental. La 16 decembrie 2008 un camion ce transporta copacul de Crăciun municipal a fost oprit de poliţie, iar copacul a fost confiscat.

În dimineaţa zilei de 18 decembrie 2008 membrii Hyde Park, inclusiv primul şi al doilea reclamant, au încercat să organizeze o demonstraţie de protest în faţa Ministerului Afacerilor Interne, în scopul de a-şi exprima atitudinea sa cu privire la a acţiunilor poliţiei. Primul reclamant a fost reţinut în stradă în drum spre clădirea Ministerului de Interne, având un mic pom de Crăciun. El a fost dus la o secţie de poliţie şi acuzat organizarea unei demonstraţii neautorizate. Al doilea reclamant se afla la o staţie de troleibuz, în timpul când un grup de ofiţeri de poliţie îmbrăcat în civil l-au forţat să urce într-un troleibuz şi l-a lansat să plece câteva staţii mai târziu.

La 18 decembrie 2008, primul reclamant a fost achitat pe capetele de acuzaţii, din motivul lipsei de dovezi.

La o dată necunoscută, reclamanţii au formulat o plângere penală împotriva ofiţerilor de poliţie care i-au reţinut. Aparent nu a fost întreprinsă nici o acţiune de către procuratură pe marginea plângerii respective.

Evenimentele din 3 februarie 2009

La 3 februarie 2009, primul reclamant a organizat o demonstraţie de protest în faţa Procuraturii Generale, împreună cu aproximativ douăzeci de participanţi. Scopul demonstraţiei a fost de a denunţa inacţiunea a Procuraturii Generale în legătură cu abuzurile de către poliţie. Peste câteva minute după începerea demonstraţiei protestatarii au fost atacaţi de şapte bărbaţi mascaţi, care au început să-i bată, folosind şi spray cu gaze lacrimogene la ei. Protestatarii s-au apărat şi au reuşit să imobilizeze doi atacatori. O patrulă de poliţie din apropiere nu a intervenit pentru a pune capăt altercaţiei dintre protestatari şi atacatorii. Protestatarii au somat poliţia şi au solicitat sprijinul din partea forţelor de poliţie care păzeau Procuratura Generala, însă fără nici un rezultat.

Potrivit reclamanților, organizatorii manifestaţiei au depus o plângere penală în Biroul Procurorului General, însă, nici un rezultat. Reclamanții nu a putut proba că au depus plângerea respectivă, invocând că documentele relevante au fost ridicate de poliție în cadrul unei percheziții ilegale la sediul Hyde Park.

Guvernul a contestat faptul că reclamanții au depus plângere la Procuratura Generală, în ceea ce privește evenimentele din 3 februarie 2009.

În faţa Curţii, reclamanţii s-au plâns de violarea art. 5 § 1 CEDO, invocând ca privarea lor de libertate era ilegală. De asemenea s-au plâns, în temeiul articolelor 10 şi 11 CEDO, să au fost încălcate drepturile lor la libertatea de exprimare şi libertatea de întrunire. În ceea ce priveşte evenimentele din 3 februarie 2009, primul reclamant s-a plâns în temeiul articolului 11 CEDO, că statul nu şi-a onorat obligaţiile sale pozitive pentru a proteja dreptul la libertatea de întrunire.

Curtea a constatat în unanimitate violarea art. 5 § 1 CEDO, considerând că detenția reclamanților în legătură cu toate demonstrațiile, exceptând detenția celui de al doilea reclamant din 18 decembrie 2008 cade sub incidența Articolului 5 § 1 (c) din CEDO. Curtea a notat că reclamanții au fost arestați și acuzați de ultragierea colaboratorilor de poliţie și opunere de rezistenţă la reţinere. Din materialele video prezentate de reclamanți reiese cert că, după cum a fost confirmat de instanțele națioale care au achitat reclamanții, că acuzațiile respective sunt false și că ei nu au comis nimic din ceea de ce au fost acuzați. În aceste circumstanțe, și în absența “bănuielii rezonabile” în sensul Articolului 5 § 1 (c), Curtea a considerat că detenția reclamanților în baza acuzațiilor false că au opus rezistență și au ultragiat colaboratorii de poliţie nu poate fi considerată legală în sensul art. 5 § 1 CEDO.

În ceea ce privește detenția celui de al doilea reclamant din 18 decembrie 2008, Curtea a notat că Guvernul nu a contestat că a avut loc o privare de libertate. Mai mult ca atât, în lumina practicii constante a Curții în această privință, ar apărea că situația reclamantului de fapt constituie o privare de libertate. De asemenea, Guvernul nu a prezentat nici o explicație a acțiunilor poliției și ar apărea că privarea de libertate nu cade sub incidența scopului a vreunei excepții a prevederii libertății persoanei în sub-paragrafele (a) – (f) din Articolul 5 din Convenție. Este adevărat că privarea de libertate a reclamantului a durat pentru o perioadă limitată de timp. Totuși, este aparent cert din materialele cauyei că intenția ofițerilor de poliție a fost să-l împiedice să i-a parte la demonstrație îndepărtându-l. Privarea de libertate a fost suficientă de lungă pentru a face imposibil ca reclamantul să atingă scopul să participe la demonstrație. Având în vedere contextul și circumstanțele particulare a cauzei Curte a consideta că privarea respectivă de libertate a fost ilegală și arbitrară.

În continuare, a constatat în unanimitate violarea art. 11 CEDO, considerând că arestarea reclamanților a constituit a „interferență din partea autorității publice” în dreptul la libertatea de întrunire. Această interferență ar însemna violarea Articolului 11, exceptând că e “prescrisă de lege”, are un scop legitim și este “necesară într-o societate demoractică” pentru a atinge acest scop. Curtea a notat că protestele reclamanților cu fost organizate în conformitate cu vechile și noile prevederi privind întrunirile, că au fost pașnice și nu au perturbat în nici un fel ordinea publică. Această concluzie este susținută de materialele video prezente în dosar și de concluziile instanțele naționale, care au achitat reclamanții. În aceste circumstanțe, interferența în dreptul la libertatea întrunirilor nu poate fi considerat ca una legală în sensul legislației naționale.

Având în vedere constatările în privința Articolului 11 din Convenție, Curtea a considerat că nu este necesar de a examina separat pretinsa violare a Articolului 10.

În ceea ce privește demonstrația din 3 februarie 2009, Curtea a declarat acest capăt din cerere ca inadmisibil, în temeiul Articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție.

Reclamanții au solicitat 10,000 Euro cu titlu de daune morale pentru primul reclamant, 5,000 Euro cu titlu de daune morale pentru fiecare din ceilalți reclamanți, şi 1,600 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea a acordat primului reclamantului 10,000 Euro cu titlu daune morale, 5,000 Euro cu titlu de daune morale pentru fiecare din ceilalți reclamanți, şi 1,600 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Reclamanţii au fost reprezentaţi în faţa Curţii de A. Postica, avocat din Chişinău.

Anunțuri
Categorii:opinii
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: